Când cobori pe Mara şi ajungi în Vadu Izei, pe un deal, ascunsă între pruni şi o poartă maramureşeană cioplită în stejar, este Pensiunea Ancuţa Teleptean.
Nu pot să cred că nu iubeşti natura, aşa că Ancuţa te lasă să te răsfeţi în grădina plină de verdeaţă, flori şi pomi fructiferi, cu foişoare pentru servitul mesei în aer liber, cu cuptor, ceaun şi grătar.
Restaurantul pensiunii, unde totul la interior este din lemn şi cu ţesături şi ştergare specific zonei, eşti primit cu mâncare neaoşă maramureşeană, bucate gătite cu măiestrie de Ancuţa, cu produse doar din mica fermă a gospodăriei sale. Ancuţa nu se mai satură să te îmbie cu pâine aburindă, acum scoasă de pe vatră, cu colaci şi cu gogoşile ei uriaşe, totul udat din plin cu horincă şi afinată de Maramu’ .
Spre seară, după ce v-aţi ghiftuit bine, se aude o strigare… au sosit “ceteraşii”, care nu te iartă până ce nu te învaţă să “joci” ca-n Maramureş.
Şi în sfârşit, când ai ostenit, te vei îndrepta spre camerele cu acelaşi iz de “Maramureş”, cu lemn, ţesături şi ştergare pe pereţi, scoase din lăzile de zestre ale bunicii, dar nu lipsite de confortul modern: baie proprie, TV şi încălzire centrală.
Şi dacă mai este nevoie, doar atât îţi mai spun, cât timp vei poposi la Pensiunea Ancuţei, nu vei avea o clipă de răgaz, pentru că te vei plimba cu căruţa, vei îmbrăca portul popular, vei găti, vei pescui în râul din apropiere şi vei face drumeţii prin pădure.
Rezerva