BANAT, CRIŞANA ŞI COMORILE APUSENILOR

BANAT, CRIŞANA ŞI COMORILE APUSENILOR

BANAT, CRIŞANA ŞI COMORILE APUSENILOR 1530 956 WorldTravelGroup
Într-un decor de poveste care-ţi taie răsuflarea, Munţii Apuseni ascund comori de nestemate. Pornim să le descoperim împreună cu vestul ţării, într-o călătorie care ne va încânta prin frumuseţea locurilor vizitate, ineditul informaţiilor primite şi energia acumulată datorită acestor noi experienţe.
  • Plecăm dis-de-dimineaţă spre Timişoara, traversând valea Oltului şi admirând frumoasele peisaje din zonă. Vom face un popas la Castelul din Hunedoara, castelul celui mai strălucit rege al Ungariei medievale, Matia Corvin. Castelul Corvinilor, numit și Castelul Huniazilor, este cetatea medievală a Hunedoarei, unul din cele mai importante monumente de arhitectură gotică din România şi cea mai mare construcție medievală cu dublă funcționalitate (civilă și militară) din România aflată încă „în picioare”. Castelul a fost ridicat în secolul al XV-lea de Iancu de Hunedoara pe locul unei vechi întărituri, pe o stâncă la picioarele căreia curge pârâul Zlaști. Este o construcție impunătoare, prevăzută cu turnuri, bastioane și un donjon. În curtea castelului, alături de capela zidită tot în timpul lui Ioan de Hunedoara, se află o fântână adâncă de 30 de metri. Conform legendelor, această fântână ar fi fost săpată de trei prizonieri turci, cărora li s-a promis libertatea dacă vor ajunge la stratul de apă. Dar după 15 ani de trudă, când au terminat fântâna, stăpânii nu s-au ținut de cuvânt. Se spunea că inscripția de pe zidul fântânii înseamnă „Apă ai, inimă n-ai”. Spre seară ajungem la Timişoara, oraş ce va fi Capitală Culturală Europeană în 2023.

  • Dimineaţa o dedicăm vizitei oraşului Timişoara, o adevarată bijuterie arhitecturală şi culturală. Timişoara are o istorie îndelungată care începe cu antice aşezări umane pe actuala vatră a oraşului şi mai apoi cu apariţia primei cetăţi fortificate, în jurul sec XII. Cetatea a trecut prin diferite stăpâniri care i-au marcat profund cursul dezvoltării. A început să se dezvolte sub stăpânirea ungară a lui Carol Robert de Anjou, în sec XIV, devenind pentru scurt timp şi capitala regatului ungar. Cetatea a fost apoi cucerită de otomani, în 1552 şi pentru aproape doua secole a devenit un important bastion militar turcesc. Ȋn 1716 istoria Timişoarei ia o puternică întorsătură, când cetatea este cucerită de Imperiul Habsburgic şi începe reconstrucţia şi dezvoltarea oraşului drept capitală a Banatului. Colonizarea Banatului face din Timişoara un adevărat centru multicultural şi multiconfesional. Construcţia canalului navigabil Bega dă avânt puternic dezvoltării economice şi a comerţului. Oraşul cunoaşte o perioadă de înflorire fără precedent, ajungând să primească numele de “Mica Vienă” că recunoaştere a importanţei şi frumuseţii sale. Ȋn 1919, Banatul se uneşte cu România şi în Timişoara se instaurează pentru prima dată administraţia română. Ocupaţia sovietică postbelică marchează începutul perioadei comuniste, perioadă care ia sfârşit în 1989 odată cu revoluţia anticomunistă. Vizita o vom dedica centrului istoric al oraşului Timişoara, oraş ce deține cel mai amplu ansamblu de clădiri istorice din România, constituit din ansamblurile urbane ale cartierelor Cetate, Iosefin și Fabric. Arhitectura variată, influențele barocului Vienez și multitudinea de parcuri au adus Timișoarei, renumele de „Mica Vienă” și de „Orașul parcurilor”. Începând cu Palatul Culturii și până la Catedrala Mitropolitană, centrul orașului, cunoscut și sub numele de Piața Victoriei sau Piața Operei concentrează un număr impresionant de palate și clădiri care încă păstrează gloria și arhitectura spectaculoasă de pe vremuri. Stilul preponderent este cel baroc vienez, dar și stilurile neo-bizantin și Art Nouveau. La finalul vizitei ne îndreptam către Arad. Facem un popas la Altringen şi Charlottenburg. Pe vatra satului Altringen de astăzi a existat un sat româno-sârbesc care se numea Recășel sau Recașu Mic. Între 17701771 vechiul sat este supus colonizării cu germani de generalul Johann Altringen, într-o perioadă în care întreg Banatul este supus colonizării cu germani. Generalul Altringen, în calitate de guvernator al Banatului, a dispus înființarea mai multor sate pentru coloniștii germani în această zonă. Printre acestea Charlottenburg (denumit după soția sa) și Altringen. Pentru a face loc coloniștilor germani, populația băștinașă de români a fost mutată în satele românești din împrejurimi, iar pământurile au fost fie împărțite coloniștilor fie transferate Überlandului, acel teritoriu fix, adiacent satelor. Referindu-se la Altringen, românii au continuat să folosească numele de Recășel sau Recheșel până în perioada interbelică. Facem un următor popas în Vinga. Prima atestare a localității Vinga datează din 1231. După ce a fost jefuită și distrusă de turci, Vinga a fost repopulată la 1741 cu circa 125 de familii de bulgari din Ciprovți, care au traversat Dunărea și s-au stabilit în diferite părți din Câmpia Banatului, aducând cu ei cultura, limba şi tradiţiile. La 1 august 1744, Vinga a primit statutul de oraș, având un magistrat și diverse privilegii din partea împărătesei Maria Tereza. Ajungem la Arad. Prima atestare documentară a zonei Aradului era făcută în secolul al XI lea în contextul luptelor localnicilor cu armatele regatului feudal maghiar. În Gesta Hungarorum este descrisă activitatea regelui maghiar Ștefan I, de supunere a unui conducător local, recunoscut ca și Ajtony/Ahtum, care este înfrânt, astfel permițând formarea comitatului Aradului, care administra un teritoriu aflat la nord de râul Mureș. Administrarea se făcea de la un „castel” aflat pe actualul teritoriu al comunei Vladimirescu (cunoscută mai ales sub denumirea veche de Glogovăț, sau în maghiară Öthalom), menționat la 1132 și ulterior înaintea invaziei tătare și distrugerea repetată a orașului la 1241 și 1258. Regele Bela al II-lea înființa în 1135 Capitulul de Arad după ce decapitase 68 de nobili adversari la Arad din ordinul reginei Elena de Rascia și înzestrând capitulul cu bunurile confiscate ale celor executați. În perioada maximă de glorie a capitulului arădean, devenise „loc de autentificare” pentru trei comitate – Arad, Zărand și Cenad – iar mănăstirea deținea proprietăți în șapte comitate. Vizitam centru orasului, admirând Catedrala Ortodoxă, construită între 1862 şi 1865, Biserica Ortodoxă sârbă, dedicată sfinţilor Petru şi Pavel, originară din sec XVII, Piaţa Avram Iancu, Teatrul vechi, printre primele din ţară, Palatul Culturii şi alte monumente reprezentative ale oraşului.

  • Plecăm din Arad către o altă bijuterie a României, oraşul Oradea. Orașul Oradea are peste 900 de ani de atestare documentară din care peste 800 de ani a fost sub administrare: maghiară, transilvăneană, otomană si hasburgică. Doar 100 de ani sub administrare romanească şi aceasta cu o mică întrerupere. Încă de la începuturile sale, Cetatea Oradea a constituit nucleul polarizant al aşezărilor din spaţiul orădean, prin concentrarea între zidurile sale a funcţiilor politică, militară, administrativă, juridică şi religioasă ale zonei Oradei. A constituit un important centru religios în urma sanctificării, în 1192, a fondatorului episcopiei orădene ca Sf. Ladislau Taumaturgul, fiind la vremea respectivă, în secolele al XIII-lea şi al XIV-lea, un loc de pelerinaj de talie europeană. Cetatea Oradea a fost locul de veci al multor capete încoronate: Ladislau I (adus la Oradea între anii 1130 şi 1134), Andrei al II-lea (1235, dus ulterior la Agria), Ştefan al II-lea, Ladislau al IV-lea Cumanul (1290), regina Beatrix, soţia lui Carol Robert de Anjou (1319), regina Maria de Anjou, soţia lui Sigismund de Luxemburg (1396), regele-împărat Sigismund de Luxemburg (1437, singurul împărat romano-german înmormântat în afara Germaniei). Dedicăm dimineaţa unei vizite a centrului istoric al oraşului, ce prezintă un captivant aspect baroc şi liberty. Punctul central al oraşului îl constituie Piaţa Unirii, locul unde pot fi admirate multe dintre monumentele emblematice ale oraşului: catedrala Sfântul Nicolae, construită în stil baroc, în sec XVIII, Biblioteca judeţeană, vechiul sediul al episcopei greco catolice, Biserica Sfântul Ladislau, biserica catolică, în stil baroc construită în 1733, Biserica cu lună, catedrala ortodoxă în stil baroc, construită între 1784 şi 1830, al cărei nume se datorează prezenţei unei sfere de 3m diametru, care cu ajutorul unui mecanism arată fazele lunii, Complexul Vulturul Negru, în stil liberty. O altă bijuterie a oraşului o constituie Palatul Baroc, cel mai mare monument al oraşului, inspirat de palatul Belvedere din Viena. A fost construit între 1762 şi 1770 ca palat episcopal, primind vizita împărătesei Maria Tereza în 1771. Palatul are 117 încăperi şi 365 de ferestre. Ȋn incinta palatului se află Catedrala romano-catolică, cel mai mare edificiu sacru, în stil baroc din ţară. A fost construită între 1752 şi 1780, cu interiorul cu trei nave, după modelul bisericilor baroce italiene, fiind decorată cu marmură de Carrara şi Vaşcău. La finalul vizitei plecăm către Beiuş. Pe drum facem un popas pentru a vizita peştera cu cristale Farcu. Este prima amenajare de acest tip din România şi printre puţinele din lume. Amenajarea peşterii a fost realizată utilizând tehnologii moderne, care răspund atât cerinţelor unei amenajări de înalt nivel tehnologic, cât şi cerinţelor ecologice (amenajare prietenoasă cu mediul). Întreg parcursul destinat turismului de masă este amenajat cu poteci, scări şi balustrade din plastic ranforsat cu fibră de sticlă, cu sistem de iluminare LED, care ghidează turistul spre misterele uimitoare ale peşterii. Traseul vizitabil va traversa 200 m de galerii miniere, unde vom avea ocazia să admirăm şi un muzeu minier şi 100 m de galerii de peşteră cu pereţi modelaţi de apă şi împodobiţi cu formaţiuni şi cristale inedite. Traseul turistic are ca terminus un balcon de unde se poate admira rezervaţia cu cristale cu celebrele discuri de Farcu şi „libelulele de cristal”. La finalul zilei ajungem la Beiuş, în inima Apusenilor.

  • Plecând către Sibiel, ajungem la o altă minune a naturii, peştera Urşilor, una dintre cele mai frumoase şi spectaculoase din ţară. A fost descoperită accidental în anul 1975. În urma exploatărilor miniere locale, deschiderea spre golul subteran a fost realizată prin dinamitarea intrării. Minerul Traian Curta a fost cel care a coborât pentru prima dată în această peşteră, parcurgând galeria până la Sala Mare a peşterii. Au urmat noi explorări ale peşterii de către grupul de speologi amatori „Speodava” din Ştei, iar, mai apoi, de către specialiştii Institutului de Speologie „Emil Racoviţă”, în colaborare cu reprezentanţii Muzeului Ţării Crişurilor din Oradea. În anul 1980, după 5 ani de explorări şi amenajări, Peştera Urşilor a fost deschisă pentru vizitare. Peştera Urşilor este formată din 4 galerii principale: Galeria Oaselor, Galeria Emil Racoviţă, Galeria Lumânărilor şi Galeria Ştiinţifică. Accesul în Galeria Ştiinţifică, aflată în continuarea Galeriei Emil Racoviţă şi accesibilă numai printr-un puţ de 30 m, este destinată speologilor profesionişti. În cele 3 galerii principale ale Peşterii Urşilor accesibile publicului veţi putea descoperi rămăşiţele ursului de cavernă, printr-un număr mare de fosile, care au dat şi denumirea peşterii, dar şi diverse formaţiuni naturale impresionante, ca stalactite şi stalagmite, unele dintre ele primind şi nume pentru carcteristicile pe care le denotă, cum ar fi: Palatul Fermecat, Căsuţa Piticilor, Lacul cu Nuferi, Sfatul Bătrânilor şi aşa mai departe. Poposim la Muzeul Aurului de la Brad ce a luat ființă în 1896, când un geolog neamț a strâns câteva piese găsite în minele din zonă, însă prima consemnare într-un registru de vizitatori este din anul 1912. În cei peste 100 de ani de existență, s-au adunat peste 2.000 de exponate cu aur masiv din zăcămintele patrulaterului aurifer al Munților Metaliferi, dar și minerale din România și din străinătate. Muzeul Aurului este unic în felul lui deoarece adăpostește unele dintre cele mai spectaculoase exponate din aur nativ cum ar fi: steagul dacilor, șopârlele din aur și un cristal pentagonal, unic în lume. Încă un element important ce definește muzeul ca unic este că niciunul dintre exponate nu a fost prelucrat de vreun meșter aurar sau bijutier. Prin varietatea formelor și a culorilor, aceste minerale încântă privirea și creează o stare de mulțumire pentru cei care doresc să-și lărgească orizontul cunoștințelor despre natură, în general, și lumea minerală, în special. Colecția impresionantă de unice „artefacte” ale naturii vă poartă cu gândul la deja celebrii căutători de aur din Yukon, Alaska, și pepitele lor de aur. Ne continuăm drumul către Sibiel. Facem însă un popas la Alba Iulia, unul dintre cele mai frumoase oraşe ale Transilvaniei. În antichitate, pe locul actualei cetăți s-a aflat castrul roman Apulum. Orașul a fost între anii 1541 și 1711 reședința principilor Transilvaniei și astfel capitala politică a Principatului Transilvaniei. Între 1595–1596, sub Sigismund Báthory, respectiv între 1600–1601, sub Mihai Viteazul, a fost reședința conducătorului politic al Moldovei, Transilvaniei și Țării Românești, aflate în uniune personală. La 1 decembrie 1918 a fost locul de desfășurare a Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia, care a legitimat popular unirea Transilvaniei și a Banatului cu Regatul României. În anul 1922 a avut loc la Alba Iulia ceremonia oficială de încoronare a regilor României Mari, Ferdinand I și Maria, moment care a consfințit importanța simbolică a orașului, datorită rolului său de capitală istorică. Principala zonă istorică a orașului este Cetatea Alba Carolina, dezvoltată foarte mult de Carol al VI-lea. Habsburgii au redenumit orașul în Karlsburg în onoarea sa. Fortăreața în stil Vauban cu 7 bastioane, în formă de stea, a fost construită în perioada 17161735, după un plan al arhitectului italian Giovanni Morando Visconti, fiind cea mai impresionantă de acest tip din sud-estul Europei, în special datorită porților triumfale ce asigurau accesul, inițial în număr de șase. La finalul zilei ajungem într-un loc de poveste, în inima Transilvaniei, în satul Sibiel, în marginimea Sibiului, unde tradiţiile ancestrale sunt păstrate până astăzi. Vom încheia ziua cu o plimbare cu căruţele prin sat, ce ne vor purta către pensiunea care ne va adăposti pentru ultima noapte şi vom petrece la o cină de adio, în mod tradiţional românesc.

  • Plecăm din acest minunat loc, îndreptându-ne spre Bucureşti, nu înainte de a vizita oraşul Sibiu, oraş ce a fost Capitală Europeană a Culturii în anul 2007, unul dintre cele mai frumoase oraşe ale României. Oraşul a fost colonizat după mijlocul secolului al XII-lea de coloniști sași din teritoriul Rin-Mosela, prima menţiune documentară fiind făcută în anul 1191, sub numele de Cibinium. Începând cu anul 1366, oraşul îşi schimbă numele în Hermannstadt, devenit, după 1919, Sibiu. Centrul istoric al Sibiului constituie cel mai mare ansamblu urban medieval din ţara noastră, cu numeroase vestigii păstrate din perioada respectivă, începând de la clădiri publice, case de locuit şi până la ziduri şi turnuri de apărare. Din cele patru incinte de apărare ale Sibiului au fost conservate până astăzi numeroase elemente. Piețele centrale ale orașului au și acestea o foarte mare însemnătate din punct de vedere arhitectural și istoric. În piețe și pe străduțele centrului istoric întâlnim la tot pasul imobile istorice, case în care au locuit personalități care s-au remarcat în țară și străinătate prin rezultatul muncii lor. Clădirile în diverse stiluri arhitecturale, se disting prin forma lucarnelor, a acoperișului, prin ancadramente și obloane. Baronul Samuel von Brukenthal construiește în anii 1777–1787 un palat în stilul baroc târziu, asemănător cu palatele vieneze. Clădirea avea să devină sediul Muzeului Brukenthal, primul muzeu din România și din această parte a Europei. Muzeul s-a format în jurul colecțiilor baronului, care erau alcătuite dintr-o pinacotecă, un cabinet de stampe, o bibliotecă și o colecție numismatică. Apoi, familia von Brukenthal a început să cumpere tablouri, contribuind la extinderea colecției. Muzeul a fost deschis pentru public în anul 1817, iar astăzi este un muzeu foarte apreciat de care ne vom bucura şi noi. Apoi ajungem în localitatea Cârţa, unde vom admira mănăstirea cisterciană, unul dintre cele mai vechi şi importante monumente ale stilului gotic timpuriu din Transilvania. Cistercienii sunt un ordin călugăresc originar din Franţa, şi răspândit în mai multe tări. Mănăstirea a fost fondată în anii 1205-1206 de regele Andrei al II-lea al Ungariei, fiind desfiinţată la 27 februarie 1474 de regele Matei Corvin. Abaţia cisterciană Cârţa a deţinut un rol major în istoria politică, economică şi culturală a Transilvaniei medievale, cât şi introducerea, dar şi în diseminarea artei gotice în spaţiul intracarpatic. Ne continuăm drumul către Bucureşti, traversând munţii pe unul dintre cele mai frumoase drumuri din lume, Transfăgărăşan. Transfăgărășanul a fost construit între anii 1970 1974, la inițiativa lui Nicolae Ceaușescu. Deși la momentul respectiv România avea deja mai multe treceri ale Carpaților Meridionali moștenite dinainte de perioada comunistă (Șoseaua Alpină Novaci-Săliște ori vechea Șosea Câmpina-Predeal) sau făcute în primii ani ai regimului (drumul Bumbești Jiu-Petroșani), invazia Cehoslovaciei din 1968 de către trupele sovietice și ușurința cu care puteau fi blocate sau atacate trecerile existente între Transilvania și Muntenia (care, cu o singură excepție, urmau cursul unor râuri) determină inițierea de urgență a proiectului „Transfăgărășanului”, un drum strategic care să lege garnizoanele Piteștiului și Sibiului. În notele de fundamentare a proiectului se menționează, totodată, ca motive „deschiderea bazinelor forestiere din masivul Făgăraș, folosirea mai rațională a pășunilor alpine și realizarea unui centru turistic montan în zona Lacului Bâlea”. Transfăgărășanul trece peste 830 de podețe și 27 de viaducte, pentru construcția lui fiind necesară dislocarea mai multor milioane de tone de rocă; pentru aceasta s-au folosit 6520 tone de dinamită, din care 20 de tone numai la tunelul Capra-Bâlea, precum și multe alte materiale de construcții. După ce trecem munţii vom face o ultimă oprire la Curtea de Argeş. Mănăstirea Curtea de Argeș a fost construită între 1515-1517 de Neagoe Basarab. Ansamblul cuprinde catedrala episcopală, unul dintre cele mai celebre monumente de arhitectură din Țara Românească. În timpul lui Carol I, catedrala a fost transformată în necropolă pentru familia regală a României, aici fiind înmormântați regii și reginele României: Carol I și Elisabeta, Ferdinand și Maria, Carol al II-lea și Regina Elena, precum și Mihai I și Ana. În afară de mormintele regale, la Mănăstirea Curtea de Argeș se află și moaștele sfintei Filofteia. Mănăstirea a fost construită de Neagoe Basarab (15121517) pe locul vechii mitropolii (1359). Pictura interioară, realizată de zugravul Dobromir, a fost terminată în anul 1526, în timpul domniei lui Radu de la Afumați. Construită din piatră fățuită și profilată, biserica are un plan triconc, inspirat din planimetria bisericii Vodița II, reluat ulterior și în alte construcții (mitropolia din București, biserica fostei mănăstiri Cotroceni, mănăstirea Tismana etc.). Dintre monumentele care au fost făurite de-a lungul veacurilor, din câte au împodobit Argeșul voievodal, de bună seamă că biserica înălțată de Neagoe Basarab (1512-1521) este cea mai valoroasă construcție de artă și arhitectură bisericească. Începută în 1514, din dorința lui Neagoe Basarab de a crea un monument fără seamăn de frumos, lucrările s-au încheiat trei ani mai târziu, așa încât la 7 ianuarie 1517, ctitorul putea chiar să vorbească de „mănăstirea domniei mele de la Argeș”. Ajungem în Bucureşti, la finalul acestei excursii, mai “bogaţi” şi aşteptând cu interes noi aventuri pentru a descoperi alte locuri spectaculoase din România…..

1.300 Lei / persoană în cameră dublă
Data de plecare: 01.08.2021

    • 4 nopţi de cazare la hoteluri 3* și 4* și o pensiune agroturistică (Continental 4* / Timișoara, Continental Forum 4* / Arad; Regal 3* / Beiuș; Banciu Cristina 3* / Sibiel)
    • Mic dejun şi cină;
    • Vizite conform descrierii;
    • Transport cu autocar/microbuz modern, cu climatizare;
    • Ghid însoţitor pentru întreaga perioadă.
    • Supliment SGL: 460 Lei;
    • Copil 0-2,99 ani: gratuit;
    • Copil 3-11,99 ani: reducere 30%
    • Asigurarea storno;
    • Taxe şi cheltuieli personale;
    • Intrările la obiectivele turistice (Castelul Corvinilor/Hunedoara: Adulți – 31 lei; Elevi – 7 Lei (pe baza carnetului de elev vizat pe anul în curs); Student – 7 Lei (pe baza legitimației de student vizată pe anul în curs); Pensionari – 16 Lei (pe baza cuponului de pensie); Peştera cu cristale Farcu: Adulţi – 25 lei; Copii (5-14 ani) – 10 lei; Peştera Urşilor: Adulţi – 25 lei; Copii – 15 lei; Muzeul Aurului din Brad: Adulţi – 15 lei; Elevi (peste 14 ani)/Studenţi/Pensionari – 10 lei; Copii (sub 14 ani) – 5 lei; Cetatea Alba Carolina: Adulți – 10 lei; Studenţi/Pensionari/Seniori 65+ – 5 lei; Copii/Elevi – 2,5 lei; Abaţia cisterciană Cârţa: Adulţi – 5 lei; Elevi/Studenţi/Pensionari – 2,5 lei); taxele menţionate sunt valabile la momentul publicării programului, iar modificarea acestora este independentă de agenţia de turism)
    • Plecările pe acest program se fac din Bucureşti, dimineaţa la ora 08:00, de la Piaţa Victoriei (în dreptul service Aviatorilor);
    • Turiştii se vor prezenta la locul de îmbarcare cu cel puţin jumătate de oră mai devreme faţă de ora de plecare menţionată;
    • Aşezarea în autocar/microbuz va fi realizată de către ghidul însoţitor conform diagramelor de îmbarcare (în funcţie de ordinea înscrierii turiştilor);
    • Deşi se fac toate eforturile pentru a opera tururile aşa cum sunt prezentate, în unele situatii, independente de voinţa noastră, poate fi necesar să facem modificări la traseu sau ordinea obiectivelor din itinerar;
    • Numărul minim de participanţi pentru a se putea organiza acest program este de 35 persoane; suplimentul de achitat în cazul unui grup de 20 persoane este de 195 Lei;
    • Avansul la inscriere este de 50%.



inchiriaza audioguide whisper