CAZANELE DUNĂRII ȘI COMORILE OLTENIEI

Începem aventura de azi cu o excursie cu barca prin cea mai frumoasă porţiune a defileului Dunării: Cazanele Mari şi Cazanele Mici. Admirăm faimosul Cap al lui Decebal, cea mai mare sculptură în piatră din Europa, Tabula Traiana de pe malul sârbesc, Mănăstirea Mraconia şi facem un scurt popas la Grota Veterani. Continuăm către Baile Herculane şi încercăm să ne imaginăm strălucirea de altădată a staţiunii considerată în secolul al XIX-lea una dintre cele mai la modă din Europa. Originea Băilor Herculane se întinde pe o durată de aproape două milenii. Bazele stațiunii au fost puse în anul 102 d.Hr. de împăratul Traian, romanii introducând cultul balnear preluat de la greci pe care apoi l-au dezvoltat. Numele stațiunii vine de la zeul Hercules, fiul lui Zeus și al frumoasei Alcmena, consemnat în mitologia romană ca patron al izvoarelor termale, simbol al puterii și al echilibrului între forța fizică și cea spirituală. După 1718 (Pacea de la Passarovitz) începe istoria modernă și contemporană a Băilor Herculane, în cadrul Imperiului austriac. Din 1736 începe reconstrucția și modernizarea băilor, a căilor de acces, grănicerii bănățeni construind aici majoritatea edificiilor din stațiune, care poartă amprenta unui baroc austriac impresionant. Stațiunea este vizitată de-a lungul timpului de mari personalități, între care: împăratul Iosif al II-lea, împăratul Francisc I și împărăteasa Carolina, împăratul Franz Iosef și împărăteasa Elisabeta. În 1852 împăratul Austriei considera Băile Herculane ca fiind „cea mai frumoasă stațiune de pe continent”, iar împărăteasa Elisabeta, pasionata, îndrăgita, distincta și armonioasa Sissi scrie un jurnal intim în care Băile Herculane sunt o prezență distinctă și încântătoare. Revenim la Drobeta Turnu Severin.

Aventura noastră continuă într-o nouă zi de descoperiri şi vizite inedite. Primul popas îl facem în localitatea Eftimie Murgu, pentru a vizita cel mai mare parc cu mori de apă din România şi din sud-estul Europei. Morile de apă de la Rudăria, reprezintă un complex mulinologic inclus în patrimoniul UNESCO. Ansamblul este alcătuit din 22 de mori de apă cu roată orizontală, construcţii din lemn de dimensiuni reduse, utilizate pentru necesităţile de măcinare de cereale ale comunităţii. Morile au la bază o arhitectură vernaculară tradițională asemănătoare sistemului Kaplan, cu roată orizontală și ax vertical. Pentru că râul nu are debitul foarte mare localnicii au construit mici baraje pentru a asigura fluxul de apă necesar funcționării morilor. Ajungem la cascada Bigar şi admirăm minunea naturii devenită faimoasă în întraga lume. Apa ce curge la cascada Bigăr este bogată în calcar și se varsă în răul Miniș de pe un prag stâncos de circa 8 metri înălțime, acoperit cu mușchi, formând celebra cascadă. Apa iese de sub o stâncă ce are o înălțime de peste 50 de metri. Culorile se schimbă în funcție de razele soarelui și îți dau senzația că ai în față o apa vie, atât este de minunată. Un adevărat spectacol al naturii. Ne vom continua călătoria cu o excursie cu trenul Anina – Oraviţa pe cea mai veche şi mai spectaculoasă cale ferată montană din sud-estul Europei, cu peisaje fabuloase, 14 tuneluri, 10 viaducte, tăieturile în munte reprezentând peste două treimi din întregul traseu, lung de 21 de kilometri. Construcția ei a început în anul 1861 și a fost o lucrare inginerească dificilă pentru că se situa într-o regiune muntoasă, greu accesibilă urcând pe cei 33,4 km ai traseului 339 de m. Traseul pornește de la Oravița apoi urcă pe platoul din masivul Munților Semenic, urmând un traseu pe care nu se află nici un alt drum. Datorită razelor de curbură mici, unele chiar de numai 104 m și a rampelor mari cu declivitate maximă de 21 %, linia se aseamănă foarte mult cu celebra cale ferată Semmerin. La finalul excursiei cu trenul vom admira Teatrul Mihai Eminescu din Oraviţa, ce a fost construit în anul 1816 după modelul teatrului Burgtheater din Viena. Este cea mai veche clădire de teatru din Banat. Teatrul a fost inagurat în anul 1817 de împăratul Francisc I al Austriei și de împărăteasa Carolina Augusta. Un episod aparte din istoria teatrului este legat de vizita trupei lui Mihail Pascaly, din care făcea parte și Mihai Eminescu, ca sufleur. Trupa a prezentat două spectacole, în zilele de 1 și 2 septembrie 1868. De asemenea, reprezintă și prima clădire din Europa luminată cu ajutorul lămpilor cu acetilenă. La finalul vizitelor revenim la Drobeta Turnu Severin.

Pornim către București traversând dealurile Olteniei și județul cu cele mai multe mănăstiri şi biserici din ţară. Facem un prim popas la Tismana pentru a vizita Muzeul Tezaurului BNR de la Mănăstirea Tismana ce a fost inaugurat în ziua de 26 iulie 2016. Amenajat într-o peșteră din apropierea mănăstirii, muzeul prezintă pe larg istoria Tezaurului BNR ascuns la Tismana, în perioada 1944–1947 și valorifică, într-o formă atractivă și bogat ilustrată, informații păstrate în documente din arhiva BNR, în cea mai mare parte inedite. Salvarea Tezaurului BNR, care la începutul anului 1944 era de 231,22 tone, din care 190,94 tone se păstrau în țară, iar 40,27 în străinătate, s-a realizat în cadrul unei operațiuni secrete, care a primit numele de cod „Neptun”. Operațiunea secretă „Neptun” s-a desfășurat în mai multe etape: mai – iulie 1944, pregătirea evacuării; 8 – 22 iulie 1944, evacuarea din București la Tismana și depozitarea în pivnița din incinta Mănăstirii Tismana a unei cantități de 189,67 tone aur din Tezaurul BNR, și a celor 2,73 tone aur polonez, lăsat în păstrare la BNR în anul 1939, când tezaurul Poloniei a tranzitat România. În total, au fost evacuate 192,40 tone de aur, în 4.086 casete, cu o greutate brută de 215,30 tone; 14 -16 septembrie 1944, mutarea stocului de aur din pivnița mănăstirii în peștera de lângă mănăstire; septembrie 1944 – ianuarie 1947, o perioadă dificilă în care misiunea delegaților BNR, a militarilor din Detașamentul „Neptun” și a obștii de călugări de la Tismana a fost de a asigura, prin toate mijloacele și cu orice sacrificiu, paza Tezaurului și secretul operațiunii; 26 ianuarie – 4 februarie 1947, stocul de 192,40 tone aur a fost adus la București și depozitat în sălile de tezaur ale palatului BNR din strada Doamnei. Ajungem la Târgu Jiu şi facem un popas pentru a admira Ansamblul sculptural Constantin Brâncuși, cunoscut și sub numele de Ansamblul monumental „Calea Eroilor”. Este un omagiu adus eroilor căzuți în timpul Primului Război Mondial, proiectat și construit de Constantin Brâncuși. Cele patru componente sculpturale — Masa tăcerii, Aleea scaunelor, Poarta sărutului și Coloana fără sfârșit — sunt dispuse pe aceeași axă, orientată de la apus spre răsărit, cu o lungime de 1275 m. Masa tăcerii, lucrată în calcar, reprezintă masa dinaintea confruntării cu bătălia la care urmează să participe combatanții. Timpul este dispus în clepsidrele-scaune care-l măsoară. Totul decurge în tăcere. Aleea scaunelor, compusă din două bănci de piatră și 30 de scaune din piatră pătrate (în formă de clepsidră) dispuse de o parte și de alta a aleii în grupuri de câte trei, fac legătura între grupul Mesei tăcerii și Poarta sărutului, situată spre est, la intrarea în parc, realizată între 1937-1938. Poarta sărutului, construită din travertin, este poarta prin care se face trecerea spre o altă viață. Motivul sărutului, prezent pe stâlpii porții, ar putea fi interpretat și ca ochii care privesc spre interior. Coloana fără sfârșit, sau a „sacrificiului infinit”, considerată de către Sydnei Geist punctul de vârf al artei moderne, reprezintă un adevărat „testament spiritual” al artistului, un adevărat axis mundi, menit parcă să sprijine în veșnicie bolta cerului. Înaltă de 29,33 m, este constituită din 16 module romboidale din fontă. Ansamblul a fost inaugurat la data de 27 octombrie 1938. Continuăm cu vizita mănăstirii Horezu. Întregul ansamblu mănăstiresc, se întinde pe mai mult de 3 hectare, şi cuprinde mănăstirea propriu-zisă, biserica Bolniţei, ctitorită de doamna Maria (soţia lui Constantin Brâncoveanu) ridicată la 1696 şi zugrăvită de Preda Nicolae şi Ianache, apoi la 50 de metri spre nord se află Schitul Sfinţilor Apostoli, ctitorit de marele stareţ Ioan Arhimandritul în 1698 şi zugrăvită de Iosif şi Ioan în 1700, precum şi Schitul Sfântul Ştefan, după numele fiului cel mare al domnitorului, la 1703 şi zugrăvit de Ianache, Istrate şi Harinte. Numele mănăstirii vine de la huhurezi, o specie de păsări de noapte, cu un penaj colorat. Potrivit legendei meşterii tocmiţi să o construiască, de teama turcilor, erau nevoiţi să lucreze numai noaptea când cântau huhurezii. Din punct de vedere cultural, caracterul zonei Horezu este unul istoric, monahal, orientat către activităţi de artizanat specific românesc, precum olăritul, ţesăturile executate manual, pictura religioasă etc. Decorul lucrat de olarii de la Horezu este bogat, realizat cu mare fineţe şi cu tehnici deosebite cum ar fi: stropitul, jiravitul, desenare cu cornul, gaita, tiparitul etc. Vasele de Horezu sunt în prealabil angobate şi apoi smălţuite şi arse de două ori. Un mare centru de pregătire al copiştilor, diecilor, gramaticilor au fost cel de la Mănăstirea Hurez, ctitoria lui Constantin Brâncoveanu. Şcoala de pictură de la Hurezu a polarizat la un moment toate forţele creatoare locale, dând naştere unui curent şi unei comunităţi artistice în cadrul căreia s-a cristalizat stilul brâncovenesc. Ultima vizită este dedicată mănăstirii Dintr-un Lemn. Apare pentru prima dată în documentele oficiale în aprilie 1635. A fost consemnată de diaconul Paul de Alep care relatează, în jurnalul său şi legenda apariţiei lăcaşului de cult. Aceasta spune că un călugăr a găsit într-o scorbură a unui stejar secular icoana Maicii Domnului. Povestea transmisă din generaţie în generaţie prin viu grai spune că acesta a auzit o voce care l-a îndemnat să construiască în acel loc o biserică din acel stejar secular. Biserica a fost ridicată în cinstea Icoanei găsite a Maicii Domnului, ce se păstrează şi astăzi în biserica de piatră a mânăstirii. Obiectul sfânt are dimensiuni impresionante,1,5 m înălțime pe 1 m lățime. Dintr-un Lemn este o oază de pace şi de bucurie spirituală pentru toţi aceia care zăbovesc la adăpostul zidurilor ei. Ajungem în Bucureşti, la finalul acestei excursii, mai “bogaţi” şi aşteptând cu interes noi aventuri pentru a descoperi alte locuri spectaculoase din România…..

• Supliment SGL: 360 Lei;
• Copil 0-2,99 ani: gratuit;
• Copil 3-11,99 ani: reducere 30%

• Asigurarea storno;
• Taxe şi cheltuieli personale;
• Intrările la obiectivele turistice (Grota Veterani: 5 lei; Secţia Arheologie Muzeul Drobeta Turnu Severin: Adulţi – 14 lei, Copii – 7 lei; Parcul Naţional Cheile Nerei, cascada Bigăr şi grota: 5 lei; Trenul Anina/Oraviţa: 13,9 lei; Teatrul Mihai Eminescu Oraviţa: 10 lei; Cetatea Devei: Adulţi – 20 lei (dus-întors); Elevi/Studenţi/Pensionari – 10 lei (dus-întors); Castelul Corvinilor: Adulți – 31 lei; Elevi – 7 Lei (pe baza carnetului de elev vizat pe anul în curs); Student – 7 Lei (pe baza legitimației de student vizată pe anul în curs); Pensionari – 16 Lei (pe baza cuponului de pensie); taxele menţionate sunt valabile la momentul publicării programului, iar modificarea acestora este independentă de agenţia de turism)

• Plecările pe acest program se fac din Bucureşti, dimineaţa la ora 08:00, de la Piaţa Victoriei (în dreptul service Aviatorilor);
• Turiştii se vor prezenta la locul de îmbarcare cu cel puţin jumătate de oră mai devreme faţă de ora de plecare menţionată;
• Aşezarea în autocar/microbuz va fi realizată de către ghidul însoţitor conform diagramelor de îmbarcare (în funcţie de ordinea înscrierii turiştilor);
• Deşi se fac toate eforturile pentru a opera tururile aşa cum sunt prezentate, în unele situatii, independente de voinţa noastră, poate fi necesar să facem modificări la traseu sau ordinea obiectivelor din itinerar;
• Numărul minim de participanţi pentru a se putea organiza acest program este de 35 persoane; suplimentul de achitat în cazul unui grup de 20 persoane este de 160 Lei;
• Avansul la înscriere este de 50%.