Bijuteriile Munteniei, palate şi mănăstiri
(Mogoşoaia, Snagov, Mănăstirea Snagov, Mănăstirea Căldăruşani, Mănăstirea Balamuci)

Palatul Snagov a fost construit în anii ’30 de către Prinţul Nicolae, fratele mai mic al lui Carol al II-lea şi extins foarte mult în anii ’80 de familia Ceauşescu. În anul 1932, când a fost finalizat, palatul era compus dintr-un hol foarte mare şi câteva camere la etaj. El a fost realizat după schiţele fiicei scriitorului Barbu Ştefănescu Delavrancea, Henriette Delavrancea Gibory, cunoscută drept unul dintre cei mai mari arhitecţi români din acea perioadă. Prinţul Nicolae nu a locuit niciodată în palat. În 1937, din cauza neînţelegerilor cu Carol al II-lea, fratele lui, Prinţul Nicolae a fost dezmoştenit şi exilat. În perioada celui de-al II-lea război mondial clădirea a fost locuită de Mareşalul Ion Antonescu şi mai târziu, de Gheorghe Gheorghiu-Dej. La începutul anilor ’70, Palatul Snagov a fost mărit la cererea lui Nicolae Ceauşescu pentru a fi folosit ca reşedinţă pentru întâlnirile cu consiliul de miniştri şi pentru alte evenimente. Extinderea şi amenajarea Palatului Snagov au durat aproape şapte ani, fiind construit în stil brâncovenesc şi mobilat în stil baroc. Nicolae Ceauşescu însă, nu a locuit niciodată în palat, ci peste lac, într-un alt complex de case. De aceea, complexul a fost completat cu un ponton special construit pentru acostarea vaporului ce transporta cuplul prezidenţial de la Vila de Reședință la Palat.

Important monument istoric și de artă feudală din Țara Românească, mănăstirea Snagov, cunoscută și sub denumirea de Mănăstirea Vlad Țepeș este situată pe o mică insulă din partea de Nord-Vest a lacului Snagov. Vechi centru de spiritualitate și cultură ortodoxă, el dăinuie pe temeliile unei vechi așezări dacice. În urma cercetărilor arheologice din 1933, o primă așezare monahală a existat aici în secolul al XI-lea, care, fiind din lemn, a ars. Prima atestare documentară scrisă, referitoare la această mănăstire, datează din a doua jumătate a sec. al XIV–lea, din timpul domniilor lui Dan I (1383-1386) și Mircea cel Bătrân (1386-1418). În anul 1453 Vladislav al II- lea zidește un paraclis cu hramul „Buna Vestire”, scufundat în jurul anului 1600, ale cărui uși împărătești se păstrează la Muzeul Național de Artă al României. În jurul anului 1456, Vlad Țepeș dispune construirea unui zid de apărare, a unui pod, a unei închisori pentru trădători și tâlhari și a unui tunel de refugiu pe sub apă, care ar exista și astăzi. Pe locul acesta, încărcat de mister și bântuit de sufletele celor uciși, se înalță biserica actuală zidită de Neagoe Basarab la 1521 (cea anterioară fiind distrusă de un puternic cutremur). Biserica a suferit mari refaceri în timpul domniei lui Mircea Ciobanu. Pridvorul a fost transformat în pronaos, prin zidirea spațiilor dintre coloane, la jumătatea sec. XVI. Biserica a fost pictată în timpul domniei lui Petru Schiopul în 1563 de Dobromir cel Tânăr. Această pictură este păstrată doar în pronaos. În naos și altar, actuala pictură a fost făcută în 1815 de Gheorghe Zugravul.

Mănăstirea Căldăruşani a fost ctitorită în 1638 de Matei Basarab (1632-1654). Dintr-un hrisov din anul 1615, emis de cancelaria voievodului Radu Mihnea, reiese că la Căldăruşani exista o sihăstrie înainte de 1637. Biserica mănăstirii Căldăruşani poartă amprenta Mănăstirii Dealu. Numele mănăstirii provine de la configuraţia locului, care are aspectul unei căldări. Ȋn vremea Sfântului Stareţ de la Cernica, Mănăstirea Căldăruşani devine unul din cele mai importante centre de cultură şi duhovnicie. Mănăstirea Căldăruşani este una dintre cele mai mari şi vechi mănăstiri ortodoxe din Muntenia. Mănăstirea a fost zidită între anii 1637-1638, fiind înzestrată cu multe daruri de către domnitorul Matei Basarab. Mănăstirea Căldăruşani, păstorită pentru o vreme de Sfântul Cuvios Gheorghe de la Cernica, este una dintre marile mănăstiri cu viaţa de obşte din sudul ţării noastre. Ansamblul monahal de la Căldăruşani este compus astăzi din urmatoarele elemente: biserica cea mare, zidită în centru; chiliile, aşezate iniţial pe trei laturi; zidul de răsărit; turnul clopotniţă; biserica din cimitir, aflată în partea de miază-noapte a mănăstirii.

Întemeierea Mănăstirii ”Sfântul Nicolae” Sitaru poate fi aşezată în jurul anilor 1626-1631. Ctitorul mănăstirii a fost boierul Papa Greceanu care, după ce a răscumpărat de la Mănăstirea Snagov o parte din moşia Greci, donată de strămoşii săi, a hotărât construirea unei noi biserici de piatră cu hramul ”Sfântul Ierarh Nicolae” pe această moşie, alături de o bisericuţă din lemn cu acelaşi hram, îngrijită de câţiva pustnici pădureţi. Bisericuţa din lemn a rezistat, deşi într-o stare precară, cel puţin până în anul 1810, urme ale fundaţiei acesteia fiind vizibile încă în anul 1861. Moşia Greci a fost răscumpărată de Papa Greceanu în noiembrie 1625, ceea ce ne determină să plasăm începutul ctitoriei sale după această dată. Confirmarea documentară a existenţei mănăstirii o avem la 15 aprilie 1631, când domnitorul Leon Tomşa întăreşte prin hrisov Mănăstirii Balamuci stăpânirea asupra Mănăstirii Pârvuleşti, ce-i fusese închinată ca metoc. Numele de Balamuci însoţeşte încă de la început mănăstirea fiind consemnată în hrisoavele vremii şi cel mai probabil nu vine de la locul de tratare al bolnavilor mintal (ca în cazul Mănăstirii Balamuci sau Malamuc din judeţul Prahova, unde a existat în secolul XIX un spital de boli mintale), ci de la o strămoaşă a ctitorului pe numele ei Muşa Greceanu (+1548), care a stăpânit cândva aceste locuri şi s-a înecat într-o vale din apropiere. De la „Valea Muşii” s-a ajuns la „Balamuci” prin intermediul unor transliterări şi alterări fonetice plauzibile. Unii susţin că numele ar proveni de la primii călugări care s-ar fi nevoit ca „nebuni pentru Hristos”.

• Masa de prânz;
• Cheltuieli personale;
• Intrările la obiectivele menţionate în program (Palatul Mogoşoaia: Adulţi – 6 Lei; Elevi/Studenţi/Pensionari – 3 lei; Palatul Snagov: 50 lei; Mănăstirea Snagov: 15 lei); taxele menţionate sunt valabile la momentul publicării programului, iar modificarea acestora este independentă de agenţia de turism.

• Plecările pe acest program se fac din Bucureşti, dimineaţa la ora 08:30, de la Piaţa Victoriei (în dreptul service Aviatorilor)
• Turiştii se vor prezenta la locul de îmbarcare cu cel puţin jumătate de oră mai devreme faţă de ora de plecare menţionată;
• Aşezarea în autocar/microbuz va fi realizată de către ghidul însoţitor conform diagramelor de îmbarcare (în funcţie de ordinea înscrierii turiştilor);
• Deşi se fac toate eforturile pentru a opera tururile aşa cum sunt prezentate, în unele situaţii, independente de voinţa noastră, poate fi necesar să facem modificări la traseu sau ordinea obiectivelor din itinerar;
• Numărul minim de participanţi pentru a se putea organiza acest program este de 35 persoane. Suoliment pentru grup de 20 de persoane: +30 lei/persoană.