ROMÂNIA, EMOŢIA DESCOPERIRII UNEI ŢĂRI SPECTACOL

ROMÂNIA, EMOŢIA DESCOPERIRII UNEI ŢĂRI SPECTACOL

ROMÂNIA, EMOŢIA DESCOPERIRII UNEI ŢĂRI SPECTACOL 1500 938 WorldTravelGroup
Într-un circuit de 6 zile, pornim să descoperim România, o ţară cu nenumărate bogăţii, atât culturale, cât şi peisagistice, ce cu fiecare zi ni se va dezvălui sub o altă formă încântătoare cu specificitatea fiecărei zone traversate, despre care vom afla şi descoperi informaţii noi, chiar la noi acasă….
  • Începem aventura îndreptându-ne către Sibiu, traversând frumoasa vale a râului Olt şi admirând peisajele zonei. Facem un prim popas la Cozia, mănăstire ce a fost construită de meşteri din Moravia, după modelul bisericii sârbeşti din Crusevat, din piatră albă tare, între 1387-1391, ctitor fiind domnitorul Mircea cel Bătrân. Concepută după planul trilobat, ea surprinde prin precizia şi perfecţiunea realizării artistice. A fost sfinţită la 18 mai 1388. Partea superioară a chenarelor de la ferestre, rozetele de deasupra lor şi pictura din pronaos datează din timpul lui Mircea cel Bătrân. Pictura a fost renovată în 1517, în vremea lui Neagoe Basarab, când s-a făcut şi fântâna care îi poartă numele, după cum se vede într-un fragment de inscripţie; între anii 1706-1707 i-a fost adăugat pridvorul, s-a refăcut pictura din incintă şi s-au adăugat cerdacurile, chiliile şi s-a reconstruit havuzul cu apă (baptisteriul din faţa bisericii). Toate acestea s-au făcut de către paharnicul Şerban Cantacuzino. Pictura originară se păstrează în naos, unde pe peretele de vest sunt pictaţi Mircea şi fiul său Mihail în costume de cavaleri, iar în stânga se află portretul lui Şerban Cantacuzino. Ajungem la Sibiu, oraş ce a fost Capitală Europeană a Culturii în anul 2007, unul dintre cele mai frumoase oraşe ale României. Oraşul a fost colonizat după mijlocul secolului al XII-lea de coloniști sași din teritoriul Rin-Mosela, prima menţiune documentară fiind făcută în anul 1191, sub numele de Cibinium. Începând cu anul 1366, oraşul îşi schimbă numele în Hermannstadt, devenit, după 1919, Sibiu. Centrul istoric al Sibiului constituie cel mai mare ansamblu urban medieval din ţara noastră, cu numeroase vestigii păstrate din perioada respectivă, începând de la clădiri publice, case de locuit şi până la ziduri şi turnuri de apărare. Din cele patru incinte de apărare ale Sibiului au fost conservate până astăzi numeroase elemente. Piețele centrale ale orașului au și acestea o foarte mare însemnătate din punct de vedere arhitectural și istoric. În piețe și pe străduțele centrului istoric întâlnim la tot pasul imobile istorice, case în care au locuit personalități care s-au remarcat în țară și străinătate prin rezultatul muncii lor. Clădirile în diverse stiluri arhitecturale se disting prin forma lucarnelor, a acoperișului, prin ancadramente și obloane. Baronul Samuel von Brukenthal construiește în anii 1777 – 1787 un palat în stilul baroc târziu, asemănător cu palatele vieneze. Clădirea avea să devină sediul Muzeului Brukenthal, primul muzeu din România și din această parte a Europei. Muzeul s-a format în jurul colecțiilor baronului, care erau alcătuite dintr-o pinacotecă, un cabinet de stampe, o bibliotecă și o colecție numismatică. Apoi, familia von Brukenthal a început să cumpere tablouri, contribuind la extinderea colecției. Muzeul a fost deschis pentru public în anul 1817, iar astăzi este un muzeu foarte apreciat de care ne vom bucura şi noi. La finalul zilei ajungem într-un loc de poveste, în inima Transilvaniei, în satul Sibiel, în mărginimea Sibiului, unde tradiţiile ancestrale sunt păstrate până astăzi. Vom încheia ziua cu o plimbare cu căruţele prin sat, ce ne vor purta către pensiunea care ne va adăposti pentru o noapte şi vom petrece la o cină în mod tradiţional românesc. 

  • Plecăm în explorarea frumuseţilor Transilvaniei cu un prim popas la Sighişoara, printre puţinele oraşe-cetate locuite din Europa şi singurul conservat în cea mai mare parte dar şi locuit, din România. Localitatea a fost întemeiată de coloniștii germani (de fapt, franconi din regiunea Rinului de nord) care fuseseră invitați să se așeze în Transilvania de către regele Ungariei Géza al II-lea pentru a apăra granițele de est. În această perioadă istorică oamenii de etnie germană au fost denumiți saxoni, dar coloniștii germani adevărați, cunoscuți ca „sașii din Transilvania”, nu au nici o legătură cu saxonii din nord-estul sau sud-estul Germaniei. Acești coloniști primesc în folosință „fundus regius” (pământ crăiesc) și se bucură de drepturi și privilegii deosebite. Vizităm principalele obiective ale oraşului, aflându-le istoria fascinantă. Apoi continuăm cu o scurtă vizită la Târgu Mureş, cu piața centrală, numită Piața Trandafirilor, unde se află nenumărate clădiri construite în stil baroc,  neoclasicist și secesionist, cum ar fi Biserica Sfântul Ioan Botezătorul, Turnul franciscanilor, Palatul Culturii sau fosta primărie, care creează o atmosferă tipic perioadei dualiste. Zidurile cetății medievale sunt dovada istoriei îndelungate a orașului care a avut o putere politico-economică importantă în Principatul Transilvaniei. Ne continuăm călătoria către Bistriţa cu un popas la Brâncoveneşti pentru a vizita Castelul Kemeny, un ansamblu arhitectonic construit de familia Kemény în localitatea Brâncovenești, județul Mureș. Acesta se ridică semeț, protejat de zidurile sale groase. Prima sa atestare datează din secolul al XIII-lea, dar forma actuală a dobândit-o trei secole mai târziu în timpul voievodului Ferenc Kendy și apoi în al XIX-lea când deja era în posesia familiei Kémeny. Castelul este de plan pătrat, curte interioară şi turnuri pe colţ, două mai mari şi două mai mici. Mai multe ferestre au ancandramente în stil Renaştere. Deasupra intrării e construit un pitoresc balcon pe console de piatră, console ce se întâlnesc şi la etajele turnurilor. Intrarea se face pe partea nordică pe un podeţ ce traversează şanţul cetăţii. Documentele vechi atestă faptul că fosta cetate de veac al XIII-lea, străjuită de şanţurile de pământ, a fost protejată de ziduri şi turnuri poziţionate mai jos de platoul pe care se află castelul. Acestea au fost distruse cu ocazia lucrărilor de reamenajare de după război. Spre sfârşitul zilei ajungem la Bistriţa, un alt oraş important al Transilvaniei, cu o frumuseţe şi farmec aparte. Seara vom putea face o plimbare în centrul oraşului admirând impunătoarea Biserică Evanghelică care este şi va rămâne simbolul oraşului, concepută în stilul gotic şi având cel mai înalt turn medieval din România de 75 de metri şi casele Sugălete. Sugălete este un complex din 13 clădiri datând din secolele XV-XVI, cele mai tipice construcții renascentiste din Transilvania. Sugăletele sunt formate din mai multe clădiri etajate, legate între ele prin niște intrări spațioase ce formează o galerie cu 20 de bolți ce se sprijină pe 21 de pilaștri.

  • Pornim către una dintre cele mai reprezentative zone ale spiritualităţii româneşti, Bucovina (în germană Buchenland = Țara fagilor), devenită Ducatul Bucovinei în Imperiul Austriac, căpătând o identitate distinctă de Moldova după ce zona a fost anexată de Monarhia Habsburgică  în  1774. După prăbușirea monarhiei austro-ungare respectiv dezmembrarea imperiului în state naționale, Consiliul Național al Bucovinei, întrunit la 28 noiembrie 1918, a hotărât în majoritate Unirea cu România. Aici, „la capătul lumii, unde sunt izvoarele nopţii şi unde cerul e luminat de o lumină ce abia mijeşte”, este tărâmul mănăstirilor, multe dintre ele incluse în patrimoniul UNESCO, construite de foști domnitori și boieri moldoveni (Mușatinii, Alexandru cel Bun, Ștefan cel Mare, Petru Rareș, Ştefan Tomșa, Alexandru Lăpușneanu, Familia Movileștilor), fiecare având culoarea sa specifică: Voroneț (albastru), Sucevița (verde), Moldovița (galben). Vom începe vizita noastră în zona încărcată de har şi spiritualitate cu mănăstirea Moldoviţa, unde Maica Tatiana, adevărată “enciclopedie” locală, ne va încânta şi ne va oferi o experienţă unică oferindu-ne informaţii unice despre acest lăcaş de cult. Vom continua cu vizita mănăstirii Suceviţa, construită între anii 1583-1586. Tradiția așează pe valea râului Sucevița, între dealuri, o biserică din lemn și o schivnicie de pe la începutul veacului al XVI-lea. Legenda spune că, mai târziu, pentru răscumpărarea a cine știe căror păcate, o femeie a adus cu carul ei tras de bivoli, timp de treizeci de ani, piatra necesară actualei construcții. Documentar, mănăstirea este atestată la 1582, în vremea voievodului Petru Șchiopul. Monumentul este în realitate ctitorie comună a familiilor Movileștilor (mari boieri, cărturari și chiar domnitori ai Moldovei și Țării Românești, sec. XVI-XVII). Construit în stilul arhitecturii moldovenești, îmbinare de elemente de artă bizantină și gotică, la care se adaugă elemente de arhitectură ale vechilor biserici de lemn din Moldova, edificiul, de mari proporții, păstrează planul trilobat și stilul statornicit în epoca lui Ștefan cel Mare, cu pridvorul închis. În anii când Michelangelo aprecia că „frescele sunt cele mai dificile şi mai îndrăzneţe picturi”, zugravii moldoveni Ioan şi Sofronie au creat opere comparabile cu marile capodopere europene. Frescele lor ascund taine nedescifrate după mai bine de 500 de ani, una din ele fiind calitatea culorilor, care nu au fost degradate de climă şi de trecerea anilor. Galbenul, ocrul, albastrul cerului, ruginiul intens şi cinci nuanţe de verde au devenit faimoase în întreaga lume şi continuă să rămână un mister; o cronică din vremea lui Ştefan cel Mare menţionează mulţimea de butoaie de ţuică de prune trimisă de Movileşti zugravilor şi întrucât cantitatea era impresionantă se presupune că era folosită la pictură. Ne încheiem ziua cu vizita mănăstirii Voroneţ, supranumită „Capela Sixtină a Estului” pentru fresca „Judecăţii de Apoi” care a fost pictată cu celebrul pigment „Albastru de Voroneţ”. Biserica Mănăstirii Voroneţ a fost ridicată în anul 1488 în numai 3 luni şi 3 săptămâni, ceea ce constituie un record pentru acea vreme. Pictura interioară a bisericii datează, în cea mai mare parte, încă de pe vremea lui Ştefan cel Mare, fiind realizată în 1496, iar pictura exterioară a fost realizată în perioada lui Petru Rareş. La Mănăstirea Voroneţ şi-a petrecut Daniil Sihastrul ultimii 26 de ani din viaţă. Pustnicul a murit în 1496 şi a fost îngropat în biserica Mănăstirii Voroneţ. A fost canonizat în 1992 şi a devenit Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul. Ajungem la Gura Humorului unde vom petrece noaptea în inima Bucovinei.

  • Plecăm spre Lacu’ Roşu. Facem o primă vizită la mănăstirea Neamţ, cel mai mare și mai vechi așezământ monahal din Moldova. Mănăstirea este atestată documentar din 1407, însă rădăcinile în timp ale activității monahale se întind până în veacul al XII-lea. Ctitorirea mănăstirii îi este atribuită voievodului Petru I Mușat (1375-1391), care a construit aici prima biserică din piatră, astăzi dispărută. Pe amplasamentul mănăstirii existase însă o bisericuță și mai veche, din lemn, numită Biserica Albă, construită de monahi cu un secol înainte. Biserica actuală din incinta mănăstirii a fost ctitorită de voievodul Ștefan cel Mare la sfârșitul secolului al XV-lea și are hramul Înălțarea Domnului. Continuăm cu rezervația de zimbri de la Vânători Neamţ, care reprezintă o zonă de protecție pentru mai multe specii faunistice rare, în principal zimbrul (Bison bonasus). Se mai întâlnesc ursul brun (Ursus arctos), cerbul (Cervus elaphus) sau căprioara (Capreolus capreolus). Ajungem la Cetatea Neamţului, alt loc încărcat de istorie şi mister. Construită în perioada de început a statului moldovean, în timpul domniei lui Petru Mușat (1375-1391), cetatea a fost una dintre cele mai importante fortificații din perioada medievală. Cetatea Neamț a fost amplasată într-un loc strategic, aproape de vârful cel mai înalt al Culmii Pleșului și trebuia să păzească drumul care trecea peste munte în Transilvania, de la Târgu Neamț spre Pipirig, precum și văile râurilor Moldova și Siret. Datorită importanței sale politico-economice, fortificația s-a aflat în mijlocul unor conflicte militare majore și a adăpostit averile domnilor moldoveni. Una dintre bătăliile celebre care au avut loc aici este cea descrisă de Costache Negruzzi în nuvela „Sobieski și românii”. În 1691, regele polonez Sobieski se retrăgea cu armata spre casă după o bătălie cu turcii și a vrut să cucerească Cetatea Neamțului. Deși în fortăreață nu mai erau decât 19 moldoveni, aceștia au rezistat eroic timp de patru zile, în fața unei armate mult mai numeroase și mai bine pregătită. Traversăm Cheile Bicazului, zonă geografică deosebit de pitorească, ce s-a format datorită eroziunilor provocate de râul Bicaz şi afluenţii săi, întinzându-se pe o distanţă de 8 km, între Lacu’ Roşu şi Bicazul Ardelean. Pereţii de calcar ai stâncilor ascund peşteri de o deosebită frumuseţe şi avene. Ajungem la Lacu’ Roşu, un lac de baraj natural format în 1837 şi situat lângă Cheile Bicazului, la poalele Hăşmaşului Mare. Este cel mai mare lac natural montan din România. S-a format prin surparea unui flanc al Muntelui Ghilcos. Numele său provine de la Pârâul Roşu care traversează straturi de culoare roşie cu oxizi şi hidroxizi de fier. Lacul este chemat „Lacul Ucigaşul”, deoarece, potrivit legendei, surparea de teren ar fi îngropat un păstor împreună cu turma sa de oi. Geologic, zona este alcătuită mai ales din calcare, care au dat naştere la forme de relief spectaculoase. Se spune că o stâncă prăvălită din munte a blocat firul râului Bicaz şi a format cu timpul lacul ce se vede acum. Seara o vom petrece într-un mod inedit participând la un atelier în cadrul căruia cei doritori vor putea învăţa să facă celebrul kurtos kalacs, cozonacul secuiesc vechi de mai multe secole.

  • Primul popas al zilei îl vom face la Sânsimion, la fabrica de bere Igazi Csiki Sor. Chiar de la poarta fabricii de bere cuvântul ”Tiltott” (adică interzis) te transpune într-o poveste pe care o vom afla la faţa locului la o halbă de bere. Berea Igazi Csiki Sor este și va rămâne o bere artizanală; asta pentru că oamenii cu suflet mare de aici țin morțiș să respecte întocmai procesul tradițional de fabricare a berii, folosind rețete proprii și utilaje germane, dar și limitând producția la maxim 50.000 litri de bere pe zi. Procesul de fabricare a berilor Csiki Sor durează cel puțin 3 săptămâni, nepăcălind în nici un mod metodele tradiționale. Ne continuăm drumul către Prejmer pentru a vizita cetatea Prejmer, cea mai bine păstrată fortificaţie din Europa. Cetatea a fost construită în 1211 de către Cavalerii Teutoni, în stil gotic şi este înscrisă pe lista patrimoniului cultural modial UNESCO. Pentru a se apăra de invaziile turceşti, locuitorii aşezării, la origine saşi, construiesc în secolul al XV-lea zidurile Cetăţii Ţărăneşti. Cetatea are forma unui cerc care înconjoară Biserica Evanghelică, ziduri înalte de 12 metri şi groase de 3-4 metri. Cetatea a fost atacată de 50 de ori de turci. Se spune că cetatea a picat o singură dată în mâinile duşmanilor, pentru că veniseră ca prieteni, iar după ce au pătruns în cetate s-au transformat în cuceritori. La finalul zilei ajungem la Braşov. Vizităm oraşul de la poalele Tâmpei. Așezat în centrul țării, acolo unde s-au întâlnit dintotdeauna drumurile ce au legat teritoriile istorice românești, Brașovul a fost și rămâne o punte de legătură și de circulație a valorilor materiale și spirituale și o zonă de simbioză între cultura românească și cea a naționalităților conlocuitoare. Brașovul a fost atestat documentar prima dată în anul 1235, fiind cel mai important oraș din Transilvania în timpul Evului Mediu și o fortăreață economică în secolele XIV-XVI. Vizităm Biserica Sfântul Nicolae, Muzeul primei şcoli şi desigur impunătoarea Biserica Neagră, simbol al oraşului. 

  • Plecăm către Bucureşti, dedicând această zi vizitării oraşului Sinaia, loc de inspiraţie pentru Enescu şi Grigorescu, rai pentru Regina Maria şi cunoaştere de neam pentru Nicolae Iorga. Începutul de secol XX prezintă Sinaia drept un oraş al elitelor, al luxului şi exuberanţei. La poalele munţilor, într-un cadru natural de poveste, un orăşel ales de regi ne dezvăluie vile şi palate încărcate de istorie şi ne poartă într-o lume de poveste cu regi şi regine, prinţi şi prinţese, aristocraţi şi minţi luminate. Ne începem vizita cu Cazinoul din Sinaia. Amplasat în partea nordică a parcului „Dimitrie Ghica”, „Casino”-ul din Sinaia reprezintă şi astăzi unul dintre edificiile simbol ale staţiunii. Impunătoarea clădire a fost construită în timp record, numai un an (1911-1912), pe locul unde se afla cândva vila Ghica, prima vilă a staţiunii, înălţată de prinţul Dimitrie Ghica. Casino-ul din Sinaia l-a avut ca principal acţionar pe baronul de Marçay, totodată acţionar la cazinoul din Monte Carlo, tocmai de aceea s-a speculat că această clădire ar fi copia fidelă a edificiului francez. În realitate însă, există doar câteva elemente de arhitectură interioară care ar putea confirma asemănarea dintre cele două cazinouri. Ne îndreptăm apoi către Vila Luminiş. Legătura dintre George Enescu şi Casa Regală a României a început în anul 1898, după succesul parizian al opusului său nr. 1, Poema Română, ce se încheia cu Imnul Regal. El s-a bucurat de sprijinul Reginei Elisabeta, cunoscută şi sub pseudonimul artistic Carmen Sylva. Aceasta, recunoscând talentul tânărului muzician, i-a oferit ani de-a rândul o cameră într-un colţ intim al Castelului Peleş, unde să poată studia. De asemenea, Enescu era deseori invitat de regină pentru a susţine recitaluri la Palat. Frumuseţea locurilor şi apropierea de Palatul Peleş l-au determinat pe muzician ca din banii câştigaţi în primul său turneu în America să-şi construiască aici – între anii 1923 şi 1926 – o casă, după planuri proprii, cu ajutorul arhitectului Radu Dudescu, pe care a numit-o Vila Luminiş. Ajungem la Castelul Ştirbey. Reşedinţa de vară a Alinei Ştirbey şi a generalului Emanuel Florescu rămâne cunoscută astâzi drept cea mai veche clădire civilă din oraşul Sinaia, ea luând naştere la doleanţele fiicei domnitorului Barbu Bibescu-Ştirbey. Castelul Ştirbey stă sub semnătura arhitectului olandez Josef Jacob Schieffleers, care reuşeşte prin măiestrie să creeze un adevărat castel între ale cărui ziduri se păstrează şi astăzi secretele, trădările şi marile iubiri ale familiei marelui domnitor. Astăzi, Castelul Ştirbey găzduieşte Muzeul Oraşului Sinaia, care este alcătuit din 13 săli tematice ce te invită să descoperi tainele oraşului. Ne încheiem vizita în oraş cu cel mai reprezentativ obiectiv, Castelul Peleş. Castelul Peleș a fost construit la inițiativa primului Rege al României, Carol I, în afara perimetrului comunei Podul Neagului, în anul 1874, an în care, din inițiativa suveranului, comuna primește numele de Sinaia. Un an mai târziu, în centrul localității sunt construite primele case boierești, iar în 1876 începe construirea căii ferate Ploiești – Predeal, care străbate și Sinaia. Concomitent, între anii 1873 şi 1875 a fost edificată fundația castelului Peleș. Ceremonia de punere a pietrei de temelie a reședinței a avut loc într-un cadru festiv la 10/22 august 1875. Ajungem în Bucureşti, la finalul acestei excursii, mai “bogaţi” şi aşteptând cu interes noi aventuri pentru a descoperi alte locuri spectaculoase din România…..

1.335 Lei / persoană în cameră dublă
Date de plecare: 11.05.2021; 27.06.2021

    • 5 nopţi de cazare la hotel 4*/5* şi o pensiune agroturistică 3* (Pensiunea agroturistică Banciu Cristina 3* / Sibiel; Hotel Coroana de Aur 4* / Bistriţa; Hotel Best Western Bucovina 4* / Gura Humorului; Hotel Lacu Roşu 4* / Lacu Roşu; Hotel Aro Palace 5* / Braşov);
    • Mic dejun şi cină;
    • Vizite conform descrierii;
    • Transport cu autocar/microbuz modern, cu climatizare;
    • Ghid însoţitor pentru întreaga perioadă.
    • Supliment SGL: 450 Lei;
    • Copil 0-2,99 ani: gratuit;
    • Copil 3-11,99 ani: reducere 30%.
    • Asigurarea storno;
    • Taxe şi cheltuieli personale;
    • Intrările la obiectivele turistice (Muzeul Brukental Sibiu: 45 lei; Muzeul de Istorie Sighişoara: Turnul cu ceas: 12 lei; Muzeul de arme: 5 lei; Camera de Tortură: 4 lei; Elevi/Studenţi: 3 lei; Biserica din deal Sighişoara: 5 lei; Palatul Culturii Târgu Mureş: Adulţi – 14 lei; Elevi/Studenţi – 3 lei; Pensionari – 6 lei; Persoane cu dizabilităţi – gratuit; Castelul Kemeny Brâncoveneşti: Adulţi – 15 lei; Copii – 7 lei; Biserica Evanghelică Bistrița (închisă până în 2022, pentru reabilitare; se vizitează doar turnul): Adulţi – 10 lei; Copii (peste 7 ani)/Elevi/Studenţi/Pensionari – 7 lei; Mănăstiri Bucovina: 5 lei fiecare; Cetatea Neamţului: Adulţi – 24 lei; Preşcolari/Elevi – 6 lei; Studenţi – 12 lei; Rezervaţia de zimbri: Adulţi – 5 lei; Copii – 3 lei; Biserica fortificată Prejmer: Adulţi – 10 lei; Elevi/Studenţi – 5 lei; Biserica Sfântul Nicolae Braşov: Adulţi – 10 lei; Elevi/Studenţi – 5 lei; Muzeul Primei Şcoli Braşov: Adulţi – 10 lei; Elevi/Studenţi – 5 lei; Biserica Neagră Braşov: Adulţi – 10 lei; Studenţi – 6 lei; Elevi – 3 lei; Cazinoul din Sinaia: Adulţi – 15 Lei; Copii/pensionari/persoane cu dizabilităţi – 10 Lei; Vila Luminiş: Adulţi – 10 lei; Pensionari – 5 lei; Elevi/Studenţi – 2,5 lei; Castelul Ştirbey: Adulţi – 15 lei; Copii/Elevi/Studenţi/Pensionari – 10 lei; Castelul Peleş: Adulţi – 30 lei; Pensionari – 15 lei; Elevi/Studenţi – 7,5 lei); taxele menţionate sunt valabile la momentul publicării programului, iar modificarea acestora este independentă de agenţia de turism.
    • Plecările pe acest program se fac din Bucureşti, dimineaţa la ora 08:00, de la Piaţa Victoriei (în dreptul service Aviatorilor);
    • Turiştii se vor prezenta la locul de îmbarcare cu cel puţin jumătate de oră mai devreme faţă de ora de plecare menţionată;
    • Aşezarea în autocar/microbuz va fi realizată de către ghidul însoţitor conform diagramelor de îmbarcare (în funcţie de ordinea înscrierii turiştilor);
    • Deşi se fac toate eforturile pentru a opera tururile aşa cum sunt prezentate, în unele situaţii, independente de voinţa noastră, poate fi necesar să facem modificări la traseu sau ordinea obiectivelor din itinerar;
    • Numărul minim de participanţi pentru a se putea organiza acest program este de 35 persoane; suplimentul de achitat in cazul unui grup de 20 persoane este de 195 Lei;
    • Avansul la înscriere este de 50%.



    • [anr_nocaptcha g-recaptcha-response]